Monumente istorice din Republica Moldova

Denumirea „monument” provine la latinescul „memento”, ce înseamnă „memorie”, avînd sensul, prin extensie, „aducere aminte”. Monumentele de arhitectură se impun atenţiei publice prin calităţile lor artistice: proporţii, modalitatea de a prelucra şi pune în operă materialul de construcţie, valoarea decoraţiei plastice, cît şi prin particularitatea lor de a reprezenta epoca istorică în care au fost construite. Monumentul de arhitectură poate fi atît o clădire păstrată şi utilizată în continuare, precum şi vestigiile arhitectonice puse în valoare prin săpături arheologice, ruinele unor aşezări sau construcţii, păstrate în stare fragmentară ori în stare de ruină, care evocă realităţi

  În Republica Moldova monumentele de arhitectură sînt protejate prin „Legea privind ocrotirea monumentelor” (22.06.1993), elaborată în conformitate cu legislaţia europeană, în care este stipulat: “Monumente sînt obiecte sau ansambluri de obiecte cu valoare istorică, artistică sau ştiinţifică, care reprezintă mărturii ale evoluţiei civilizaţiilor de pe teritoriul republicii, precum şi ale dezvoltării spirituale, politice, economice şi sociale”. O completare a legislaţiei de ocrotire a monumentelor a fost adusă de „Legea culturii” (27.05.1999) şi de „Convenţia privind protejarea patrimoniului mondial cultural şi natural”, ratificată în 2002 de către Republica Moldova. Aceste acte legislative au constituit suportul juridic privitor la aspectele ocrotirii, restaurării şi protecţiei monumentelor de valoare artistică şi istorică de pe teritoriul Republicii Moldova.